Home > Arta de a darui cadouri

Fragment din “Codul bunelor maniere astazi”, Aurelia Marinescu, Ed. A3-a, rev. – Bucuresti: Humanitas, 2002

CADOURILE

A primi un cadou nu este un gest obligatoriu, ci decizia celui care o face. Cadoul nu poate fi nici cerut, nici comandat, nici sugerat, desi exista cateva exceptii la care o sa ne referim mai jos.
A sti sa oferi mici daruri cu discretie si tact este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi, care o fac oricand cu placere, dar exista si oameni meschini si zgarciti.
Modul in care dam si primim cadoul se invata. Nu intamplator in Japonia – tara politetii – se fac cursuri speciale pe acesta tema. 

Cand si cui facem cadouri?

Nu este greu de observat ca o persoana care intra intr-o casa cu o floare in mana este privita cu mai multa simpatie decat musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis! Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere – cu conditia sa fie date din suflet si dezinteresat.
Intre prieteni, in familie, intre indragostiti se pot face cadouri oricand. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-I darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care I-am gasit din intamplare. Am auzit intr-o casa o formula amuzanta: acesta este un cadou “de ne-ziua ta”!

Ce si cum daruim? Cum primim?

Nu vom face daruri costisitoare la tot pasul, chiar daca avem o situatie materiala de invidiat. Nu este o dovada de bun gust.
Un cadou trebuie gandit, cumparat, ambalat, oferit. Trebuie sa fie frumos, util si sa provoace o adevarata bucurie celui care il primeste. Tocmai aceste eforturi dau valoare cadoului si nu pretul lui. Acesta va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac cartile. Cartea nu se atinge! Vom pune intre filele ei o hartie eleganta sau o carte de vizita pe care ne vom exprima gandurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date numai de catre autori, traducatori, ilustratori, editori. Inainte de a pune o carte in biblioteca, fie ca am primit-o sau ne-am cumparat-o singuri, ne semnam discret pentru a nu uita ca este a noastra. Cei foarte grijulii isi confectioneaza stampile speciale.

Cand cumparam. Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora vrem sa le daruim un obiect oarecare, il cumparam din vreme si il punem bine. Vom evita astfel aglomeratia din magazine in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deorarece, ca un facut, tocmai lucrul cel mai banal pe care voiam sa-l cumparam ... nu se mai gaseste! Nu se cumpara din vreme dulciurile, alimentele alterabile si florile.

Cum primim. Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca e prea scump, ca nu trebuia sau, mai rau ... ca are oroare de bibelouri. Va multumi, se va bucura si va reveni cu comentarii agreabile de cateva in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place ne vom ascumde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune: „Ce sa fac cu sampania asta? Mai am inca zece sticle!”. Cand copilul nostru s-a straduit sa ne aduca un ruj care nu ni se potriveste sau un vas de flori care nu ne place, nu-i vom face atunci, pe loc, nici un fel de observatie. Vom deschide o discutie pe acesta tema cu alta ocazie si-l vom invata cum se cumpara un cadou.
Cel care a facut un dar nu va insista prea mult incercand sa afle daca ne place sau nu.

Cadouri nepotrivite. Nu vom face cadou obiecte din casa care noua nu ne plac. Daca au o oarecare valoare, le putem darui celor propiati, in cazul in care acestia si le dorecs – insa fara comentarii de genul: „Ma mir ca-ti place, mie mi se pare oribil!” sau „Ia-l tu, ca eu tot il arunc!”.
Nu daruim daca nu ne pricepem timbre unui filatelist, accesorii de pescuit unui pescar, culori unui pictor. Ei cunosc in mod cert niste mici magazine specializate unde gasesc lucruri pe masura pretentiilor lor, pretentii pe care noi nu avem cum sa le ghicim.
Nu vom oferi lucruri voluminoase ce ocupa mult loc si in nici un caz animale sau pasari, daca nu am intrebat in prealabil.
Nu vom oferi carti pe care nu le-am citit sau despre care nu am primit asigurari de la o persoana competenta ca merita sa fie citite.
Oamenilor cu care nu suntem in relatii apropiate nu le vom oferi obiecte de imbracaminte sau de toaleta. Nu cumparam farduri, colonii, spray-uri la intamplare, numai pentru a cumpara ceva. Orice om are preferintele sale si, daca nu i lecunoastem, renuntam sa i le ghicim. Nu-i ducem de ziua ei unei doamne doua sticle de plastic cu „Palinca de Bihor”.

Cadoul ideal. In general, ar trebui sa daruim obiecte care ne plac si pe care nu ne induram sa le cumparam pentru noi. Cu putin perspicacitate, putem gasi bijuterii de argint (bratari, lantisoare, medalioane, brose) de bun gust si relativ ieftine; pentru apropiati, vom lua acele cadouri care ne-au fost „sugerate” involuntar.

Momentul. Un cadou valoreaza cat doua daca este oferit la timp, adica exact in ziua in care are loc evenimentul (exceptie fac nuntile, asupra carora vom reveni).

Ambalajul. Este foarte important sa oferim cadouri frumos impachetate. E bine sa avem intotdeauna in casa panglici si hartii viu colorate, pe care le vom cumpara pricand se iveste ocazia, fara sa ni se para o cumparatura inutila sau vom apela la serviciile unei firme specializate.

Refuzul si restituirea. Avem dreptul sa refuzam un cadou? Nu! Chiar daca nu ne place, un cadou este un cadou si a-l refuza inseamna sa-l jignesti pe cel care ti l-a oferit. Aceasta regula are totusi o exceptie. Sunt cazuri cand un cadou poate fi interpretat drept mijloc de presiune sau de convingeresi, daca il primesti, inseamna ca accepti sa faci serviciul respectiv. In acest caz trebuie sa-l refuzi sau, daca ti-a fost trimis, sa-l inapoiezi. Este desigur dezagreabil pentru cel care il ofera, dar trebuie sa inteleaga situatia si sa se supere numai pe el insusi si pe lipsa lui de tact. Functionarii, cum am mai spus, nu se cade sa primeasca cadouri valoroase, mai ales cand au o functie importanta. Cinstea si constiinta profesionala nu le lasa alta alegere.
Sa inapoiezi ulterior cadourile care ti-au fost facute nu este admis decat in anumite cazuri. Cand cineva te calomniaza sau te jigneste, poti sa i le restitui fara nici un cuvant, dar nu este obligatoriu.
Dupa un vechi obicei, indragostitii care s-au despartit nu isi restituie unul altuia cadourile. Aceasta regula nu este absoluta. Daca unul dintre ei a adus grave prejudicii onoarei celuilalt sau daca darurile sunt foarte pretioase, ele se inapoiaza. Buna cuviinta, pe care legea o sprijina in acest caz, cere sa se restituie obiectele de mare valoare. Toate aceste situatii nu sunt fara exceptii. Un cadou primit este, de regula, numai al celuia care l-a primit. Pentru a evita situatiile neplacute – cu care se ajunge si uneori la tribunal – este de preferat sa ne gandim ce oferim si mai ales cui. Mi s-a plans o tanara ca logodnicul ei i-a cerut inapoi ceasul (nu prea valoros) pe care i-l daruise. I-am inteles perfect supararea si m-am gandit ce noroc a avut ca nu s-a casatorit cu personajul respectiv!